Momente...

Uneori o fată se simte singură și în acele momente nu este nicio cură mai bună decât o ieșire în oraș cu prietenele.
 

Cred că, în ultima perioadă, toate miturile despre relații au fost distruse și nimeni nu mai crede nimic. Ne uităm la comedii romantice cu un ochi cinic și o atitudine sarcastică. Suntem sceptici în ceea ce privește întâlnirile. Ne cenzurăm dorința de a ne deschide inima pentru o relație doar pentru că suntem convinși că știm deja destinația finală. Chiar și colțul la care se va încheia aventura. 

Unele fete merg la petreceri doar pentru că împărtășesc credința că acestea ar fi un mod de a sparge gheața. S. profită de ele pentru a practica sportul văzut - apreciat - părăsit, cunoscut ca și sportul celor care sunt într-o relație, dar merg singuri la petreceri. 

Cât despre mine...Ei bine eu continui să frecventez petrecerile în speranța că voi trăi acel moment când tot ce este greșit pare corect.  Acum câțiva ani am cunoscut pe cineva. Am simțit o atracție imediată și am sperat că ne vom întâlni din nou. Trei ani mai târziu m-am întors în același punct când nu știu ce simt. Poate că este infantil, dar nu pot să nu mă întreb: când atingi limita între iubire și dorință? 

Sunt o persoană care se îndrăgostește ușor și își pierde la fel de ușor interesul; cumva, niciodată nu am întrecut limita propriei salvări emoționale.  Bărbații, când au o aventură de o noapte, pornesc cu ideea că femeia știe ce face, că nu este prima oară și, prin urmare, se lasă duși de val. Femeile reflectează asupra celor întâmplate dimineața următoare. Pentru că, oricât de emancipat ar fi secolul douăzeci și unu, dacă o fată are prea mulți bărbați ascunși în dormitorul ei, își cedează poziția de doamnă în favoarea celei de ușuratică.  

Atunci, când se transformă o aventură de o noapte într-un show care durează mai mult sau devine chiar o relație? Nimeni nu știe. În mod ironic, femeile nu cred în egalitatea sexelor când vine vorba de romanțe între așternuturi. Ele cred în iubire și amorezare. Dar uneori acea  îndrăgostire este un simplu vis care speri să-l transformi în realitate sau o afirmație făcută când ești la mii de kilometri distanță de cel care tu îl crezi a fi domnul Perfect. 

Este o credință comună că bărbații înșeală și au aventuri de o noapte pentru simplul motiv că pot, dar femeile o fac pentru că au sentimente. Și atunci când tragem linia între sexe? În timp ce sexul frumos este atras pe calea păcatului doar de emoții, bărbații sunt atrași de dorință. Dar oare nu au și ei un strop de sentimente? Adică, dacă facem parte din aceeași specie, trebuie să avem ceva în comun, nu? 

Pasiunea și romantismul merg mână în mână. La fel și aventurile de o noapte și miturile. Sunt fidelă zicalei că ceea ce se petrece undeva, rămâne acolo, dar ce înseamnă când trecutul prinde prezentul din urmă? Sau nu înseamnă nimic? Văd relații funcționând peste tot în jurul meu și atunci mă întreb: merită osteneala? Nu știu… poate trebuie doar să trăiești momentul, carpe diem, nu?

Așa că într-adevăr, poți cunoaște pe cineva la o petrecere. Și pe urmă din nou într-o stație de autobuz. Și el poate părea băiatul perfect, doar ca să se transforme în încă o persoană care nu sună înapoi. Sau cunoști pe cineva la job și petreci o noapte excepțională, doar ca să realizezi că cel cu care ești  într-o relație este cel pe care îl iubești. Sau beți împreună o cafea, aveți cea mai intensă conexiune și după aceea nu te mai recunoaște pe stradă. Sau vă treziți discutând la trei dimineața pur și simplu ca și prieteni amintindu-vă de trecut și trăind un viitor ce nu se va întâmpla  niciodată. Cine știe? Viața nu este întotdeauna așa cum ai plănuit-o. Unii se ascund de colegii de cameră, alții o trăiesc pe un acoperiș uitându-se la stele. 

Unora le este frică. Și mie îmi este. El m-a întrebat asta, iar eu am fost îngrozită să-i spun ca îmi era frică că nu va fi niciodată cine speram eu să fie, că nu este capabil să țină la mine așa cum vroiam eu; că jocurile sunt obositoare; că îmi este dor de el. Însă am trișat și am spus doar că, într-adevăr, îmi era frică. Și într-o oarecare măsură era corect. Am cunoscut atât de multe persoane și am trăit atât de multe vieți încât am uitat în care dintre ele noi doi luam micul dejun în pat.

Pentru că, interdicțiile nu au avut niciodată vreo șansă în fața exhibițiilor. Și fondul unei fete rele s-a arătat întotdeauna, oricât de drăguță s-a prefăcut a fi. Prin urmare credeți în mituri. Uneori veți avea o prietenie incredibilă. Sau vă veți trezi neîndrăgostite, dar respectate pentru ceea ce sunteți și jucând un rol mai important decât ”încă una pe listă”. 

Și uneori, în această călătorie numită viață vă veți trezi cu cel mai important lucru, trăind o aventură ce nu va fi niciodată uitată...Vă veți cunoaște pe voi înșivă. Iar acest lucru nu vi-l poate dărui nicio relație de un an sau de o noapte. Oricât de bune ar fi acestea. Cât despre mine...Am întâlnit multe persoane. Dar...eu sunt o destinație și nu o oprire de-a lungul drumului. 

A voastră sinceră, S.C.

xoxo