Dezamagiri si bucurii:)

In perioada 28.05 - 6.06 se desfasoara in Cluj a noua editie a festivalului TIFF... Ca si in fiecare an, sunt o gramada de filme pe care doresc sa le vad, multe proiectii la care nu ajung, evenimente care ma incanta si altele care ma dezamagesc.

Primul lucru care ma incanta la TIFF este redeschiderea terasei Muzeului de Arta. Ieri, 29.05, a avut loc vernisajul expozitiei lui Andrei Pandele , un fotograf care a avut curajul sa prezinte Romania comunista comunistilor prin intermediul fotografiilor sale. La acelasi eveniment s-a lansat si noul numar al revistei Punctum (care merita cumparata, continand un interviu cu Andrei Pandele, poze prezentate in expozitie si multe altele). Recomand cu caldura sa vizitati expozitia, pentru a vedea trecutul si a reflecta asupra prezentului.

Targutul Vintage m-a dezamagit enorm. In afara de o minunata brosa cumparata mamei, am avut suprinderea sa observ multe haine cumparate din second hand-uri, fara ca vanzatorii sa depuna macar efortul sa le curete si sa le aranjeze. De asemenea, alaturi de piese veritabile, stateau genti murdare, de parca o piesa vintage trebuie sa fie prafuita si nu originala. O idee frumoasa, umbrita de lipsa de corectitudine a unora.

Seara, am vazut filmul, Cholita Libre. Realizatoarele vroiau sa prezinte viata dificila a femeilor boliviene, insa acele lupte de wrestling nu m-au incantat sau sensibilizat. Dar, pentru a avea o idee despre viata din Bolivia si a invata o lectie despre saracie, ambitie, putere si stradanie, merita vazut.

Dracula, la castelul Bontida, a avut parte de un decorul reusit. Luminile rosii au fost de efect, iar ruinele castelului te transpuneau intr-o atmosfera tipica unui film de groaza. Speriati am fost mai putin, deoarece multe din scenele ce se vroiau a fi infricosatoare erau de fapt amuzante. Desi era inceputul cinematografiei, ma gandesc la Nosferatu, eine Symphonie des Grauens, un film realizat in aceeasi perioada, dar care socheaza prin decor, atmosfera creata si jocul actoricesc. Muzica lui Gary Lucas a fost perfecta in unele momente, inoportuna in altele, dar ineditul evenimentului este de apreciat.

Inapoi in Cluj, nu doar ploaia imi sterge zambetul de pe buze... Ci si faptul ca observ cum promovam "miserupismul" editorialistic. A citi despre " toping de emotii", "relatie muribunda", "ta'su", " sufocare discreta a interventiei celor din exterior" si alte maxime editorialiste este ceva enervant. Utilizarea de neologisme in exces, fara a le cunoaste sensul, respectiv, imprumutul excesiv,inutil si incorect de cuvinte din alte limbi ma face sa imi amintesc de scrierile lui Caragiale si sa ma intreb: s-a schimbat cu ceva societatea in care traim fata de cea descrisa in operele sale (comice, dar dureros de adevarate)? Nu stiu, monşer, cert este ca, pe zi ce trece cultura noastra este tot mai " admirabila, sublima,dar lipseste cu desavarsire".

A voastra sincera, S.C.

xoxo

Ceea ce caut eu...

Într-o lume în care avem atâtea posibilități, am ajuns să mă întreb: Ar trebui să ne realizam o listă cu toate dorințele?

Am vrut să fiu libertina și am creat această impresie multor băieți. Am vrut să fiu cealaltă și aceea, mereu diferită și mereu acolo, dar niciodată de fapt prezentă. Și nu știu dacă a fost cea mai bună metodă, pentru că de multe ori am ignorat lista mea de priorități, de dorințe, de așteptări, pentru o seară plăcută, pentru o relație uneori palpitantă, pentru un zâmbet de moment pe chipul meu.

Așa că de acum vreau ca EL să se muleze pe mine. Vreau ca lui să ii placă jazz-ul, dar și muzica de club, vreau ca el să vrea să meargă la teatru, la concerte, la expoziții, la vernisaje...Vreau ca atunci când aude o piesă pe fundal să mă surprindă cu un dans exotic. Vreau ca atunci când mergem în club să ne putem prosti pe orice piesă, în timp ce lumea se uită șocată admirându-ne chimia. Vreau ca din senin să îmi aducă o lalea pentru că este o anumită zi a săptămânii. Vreau să îmi facă pat de trandafiri din nou, vreau să îmi zâmbească din mijlocul încăperii în timp ce amândoi suntem înconjurați de alții și altele, iar noi să știm că suntem o echipă. 

Vreau să se certe cu mine și să dezbată firul în paisprezece…vreau să știe când să îmi ordone și când să tacă. Vreau să știe câte stiluri de zâmbit am. Vreau ca atunci când dansez, să o fac pentru că el se uită la mine și știu că nimic altceva nu observă. Vreau atunci când fac o gafa, să râdă și să știe că este o excepție. Vreau să fie romantic, dar nepăsător și în același timp implicat. Vreau să stăm pe o terasă și fiecare să ne citim cărțile în timp ce ne bem cafeaua. Vreau să mergem împreună acasă...Vreau să îmi accepte tabieturile, iar eu să fiu încântată de ale lui... Vreau ca în loc să îmi spună că sunt frumoasă să mă strângă în brațe ca și cum ar fi ultima oară... Vreau să mă ducă la karaoke și să mă oblige să cant și să râdem de experiență. Vreau să mergem la un Fashion show, la mare, la munte, oriunde...

Am în minte o imagine cu un cuplu care merge la shopping și se prostesc probând ochelari de soare, sutiene, peruci, costume și vestimentații sexy. Am în minte un individ capabil să facă toate aceste fapte...

Vreau pe cineva sincer care să îmi zică ce crede despre bluza cu paiete, despre frizura de dimineață, despre cum cânt la pian, despre o fotografie făcută în fugă unui cuplu visând în ploaie. 

Dacă nu există...ei bine încă mai am atâta încredere în specia masculina...

Voi ce vreți?

A voastră sinceră,S.C.  

 xoxo