Dezamagiri si bucurii:)

In perioada 28.05 - 6.06 se desfasoara in Cluj a noua editie a festivalului TIFF... Ca si in fiecare an, sunt o gramada de filme pe care doresc sa le vad, multe proiectii la care nu ajung, evenimente care ma incanta si altele care ma dezamagesc.

Primul lucru care ma incanta la TIFF este redeschiderea terasei Muzeului de Arta. Ieri, 29.05, a avut loc vernisajul expozitiei lui Andrei Pandele , un fotograf care a avut curajul sa prezinte Romania comunista comunistilor prin intermediul fotografiilor sale. La acelasi eveniment s-a lansat si noul numar al revistei Punctum (care merita cumparata, continand un interviu cu Andrei Pandele, poze prezentate in expozitie si multe altele). Recomand cu caldura sa vizitati expozitia, pentru a vedea trecutul si a reflecta asupra prezentului.

Targutul Vintage m-a dezamagit enorm. In afara de o minunata brosa cumparata mamei, am avut suprinderea sa observ multe haine cumparate din second hand-uri, fara ca vanzatorii sa depuna macar efortul sa le curete si sa le aranjeze. De asemenea, alaturi de piese veritabile, stateau genti murdare, de parca o piesa vintage trebuie sa fie prafuita si nu originala. O idee frumoasa, umbrita de lipsa de corectitudine a unora.

Seara, am vazut filmul, Cholita Libre. Realizatoarele vroiau sa prezinte viata dificila a femeilor boliviene, insa acele lupte de wrestling nu m-au incantat sau sensibilizat. Dar, pentru a avea o idee despre viata din Bolivia si a invata o lectie despre saracie, ambitie, putere si stradanie, merita vazut.

Dracula, la castelul Bontida, a avut parte de un decorul reusit. Luminile rosii au fost de efect, iar ruinele castelului te transpuneau intr-o atmosfera tipica unui film de groaza. Speriati am fost mai putin, deoarece multe din scenele ce se vroiau a fi infricosatoare erau de fapt amuzante. Desi era inceputul cinematografiei, ma gandesc la Nosferatu, eine Symphonie des Grauens, un film realizat in aceeasi perioada, dar care socheaza prin decor, atmosfera creata si jocul actoricesc. Muzica lui Gary Lucas a fost perfecta in unele momente, inoportuna in altele, dar ineditul evenimentului este de apreciat.

Inapoi in Cluj, nu doar ploaia imi sterge zambetul de pe buze... Ci si faptul ca observ cum promovam "miserupismul" editorialistic. A citi despre " toping de emotii", "relatie muribunda", "ta'su", " sufocare discreta a interventiei celor din exterior" si alte maxime editorialiste este ceva enervant. Utilizarea de neologisme in exces, fara a le cunoaste sensul, respectiv, imprumutul excesiv,inutil si incorect de cuvinte din alte limbi ma face sa imi amintesc de scrierile lui Caragiale si sa ma intreb: s-a schimbat cu ceva societatea in care traim fata de cea descrisa in operele sale (comice, dar dureros de adevarate)? Nu stiu, monşer, cert este ca, pe zi ce trece cultura noastra este tot mai " admirabila, sublima,dar lipseste cu desavarsire".

A voastra sincera, S.C.

xoxo