Despre amintiri si pasiuni...

Luați o pauza și uitați-vă in jurul vostru. Luați o pauză și uitați-vă la copacul care se încăpățânează să nu se închine vântului; uitați-vă la biciclistul care  își croiește, mândru, un drum prin labirintul de vieți ce stau la semafoare; uitați-vă la acea bătrâna care stă într-un colț, mereu altul, uitându-se cu ochi plin de speranță la trecători dorind să le vândă o lalea… Uitați-vă la toate acele clădiri care au rezistat războaielor, rușinii sau decadenței și care își spun acum povestea prin fiecare crăpătura a tencuielii... uitați-vă la oamenii de pe străzi ale căror chipuri sunt sensuri interzise, ai căror pași fug înspre siguranță... uitați-vă la cei din cafenele, care se vor boemi în timp ce, filozofând, își beau cafeaua și fumează țigara,de parcă nimic n-ar conta, de parcă timpul i-ar fi uitat în acel scaun al consumului...
 

Un fir inexistent unește aceste frânturi de viață. Este un fir al pasiunii, al dorinței… al speranței că îl vei reîntâlni pe vecinul de la zece, neschimbat de timp, care după ani și ani mai este capabil să îți smulgă un zâmbet ca și în seara aceea, când ați ieșit să vedeți prima zăpadă... Este speranța că îți vei întâlni cucerirea din club și acel chip, pe care l-ai savurat o noapte întreagă, îți va întoarce zâmbetul și te va lua de mână, ducându-te să savurați un film romantic...

Este acel mers sigur pe care îl ai dimineața când îți amintești cum aseară, el ți-a trasat încă o dată conturul fetei și ți-a spus "Ești frumoasă"… Este ziua de azi, când în sfârșit te-ai hotărât să porți desuul nou, sexy, un secret doar al tău de care se îndrăgostește orișicine, căci cu fiecare pas făcut, mătasea îți atinge pulpa și tu zâmbești misterios, imaginându-ți că ești Marilyn…

Este frumusețea pe care o emană trupul tău după un somn odihnitor, în care ți-ai visat întregul univers. Este acea sclipire în ochi când îi povestești prietenei tale fiorul care te-a străbătut seara trecută când, strângându-te în brațe, ți-a zis "Mi-a fost dor de tine".

Este acel calm dobândit după ce ți-ai răspuns tuturor întrebărilor și ți-ai dat seama că de fapt acel Romeo al viselor tale nu este decât un alt laș, care preferă o climă temperată a sufletului și o degustare de zaharuri ieftine în locul furtunii minții tale și gustului dulce-amărui al pasiunii. Este acea epifanie de la patru dimineața când, după un an de întrebări realizezi că, într-adevăr, scânteia s-a stins. Dar nu pentru că el s-a îndrăgostit de alta, ci pentru că acea alta este opusul tău, opusul idealului tău, pentru că reprezintă tot ceea ce tu nu vei fi niciodată, căci tu ești vie, cutezătoare.

Este zâmbetul reminiscențelor, când îl reîntâlnești și îi miroși parfumul și îl vezi apropiindu-se de tine spunându-ți "Mai ții minte?"… și buzele voastre încep acel joc al tachinării,căci niciunul nu vrea finalul ci doar să simtă extazul întârzierii...

Este acea fată care stă singură la o masă într-o cafenea oarecare, citind un tratat despre viață. Pe care îndrăznești să o întrebi "Ești singură?" și care, cu cel mai senin zâmbet , îți răspunde nonșalant "Întotdeauna..."

Este "cealaltă" care îți zâmbește cunoscător, căreia îi sună întotdeauna telefonul și mereu este un altul, dar care este tot timpul singură..Căreia îi citești în gesturi și priviri dorința de a crede că va găsi pe cineva care, în plenitudinea sa, nu va încerca să o completeze cu o altă iubire..Este cea care știe că va găsi într-un ungher al străzii sufletului dragostea, care riscă în serpentinele corpului o cursă nebună a amorului desuet.

Este acea fată din autobuz cu o floare în mana dăruită de un visător pe stradă. Un gest mut care i-a spus tot ce avea nevoie să audă " Ești frumoasă și poate îmi va fi dor de tine. Zâmbește în continuare...Deja m-am îndrăgostit de surâsul sufletului tău". 

Îți mulțumesc că mi-ai amintit acest lucru, oricine ai fi, oriunde ai fi.

A voastră sinceră, S.C.

xo