Primăvara

Nu sunt o persoană căreia să îi placă dimineţile. Dar atunci când sunt trezită de o mângâiere a soarelui, când aerul nici cald, nici rece îmi rumeneşte obrajii...atunci puteţi fi siguri că zâmbesc fericită şi exclam: E primavără! Totul începe cu acea fundă alb cu roşu, cu zâmbetul timid al fetei care primeşte un hornar de la băiatul care îi place, sperând că nu doar norocul îi va fi alături, ci şi el...
Ghioceii răsar sfioşi pe străzile oraşului, în mâinile tuturor femeilor. Ele se bucură, îşi abandonează sensurile interzise şi străzile cu sensuri unice ale sufletului. Le vezi zâmbind gratuit, dăruindu-şi prezenţa tuturor...
Acei fiori... Întotdeauna mă încearcă o uşoară astenie de primăvară. Îmi dăruiesc o plimbare şi o îngheţată printr-un parc ce îşi zumzăie fericirea; îmi dăruiesc o carte bună pe care voi citi zâmbind pe o terasă; îmi dăruiesc acea fugă de dimineaţă cu cafeaua aburindă, clasică, neagră, un pic înţepătoare care mă trezeşte din reverie. Şi îmi mai dăruiesc o lalea trufaşă, gingaşă şi arogantă, care se asortează rochiei mele care deja aminteşte de vară.
Şi de ce nu, îmi dăruiesc o nouă iubire, o nouă aşteptare...Nimic nu se compară cu acei fluturi ai primăverii. Atunci renaşte totul, muzica lentă şi mohorâtă a iernii este înlocuită de note proaspete, care te îndeamnă să îţi unduieşti şoldurile în mijlocul străzii...Culorile devin mai puternice, iar ochii strălucesc oglindind vremea bună...Cum să nu te îndrăgosteşti?
"Vreau să îţi fac, ce le face primăvara cireşilor".
Unii sunt satisfăcuţi dacă îşi reînnoiesc garderoba; alţii preferă să îşi schimbe atitudinea. Unii se mulţumesc cu reîmprospătarea unor iubiri mai vechi, alţii se consolează cu consolidarea trecutului...Cât despre mine, refuz să accept ceva mai puţin decât fluturi la fiecare revedere....şi poate o lalea!
A voastră sinceră, S.C.
xoxo